Locaţia însă nu a fost aleasă la întâmplare: din punct de vedere militar, economic şi administrativ avea să fie perfectă, asigurând legătura între Ulpia Traiana şi Sarmisegetusa, dar şi acces rapid către alte oraşe importante şi munţii Apuseni. Suprafaţa interioară a acesteia era de 19 hectare, accesul în interior fiind realizat prin porţi, în număr de 4 dispuse pe fiecare latură a cetăţii.

De-a lungul timpului, cetatea a suferit îmbunătăţiri de ordin militar, satisfăcând astăzi necesităţile militare de apărare a acelor vremuri. Forma de patrulater este păstrată, însă cu ziduri mult mai înalte şi mult mai rezistente celor anterioare; două din portile iniţiale au dispărut, fiind păstrate doar cele de V şi E, redenumite Sfântul Mihail şi Sfântul Gavril.
În Evul Mediu, zidurile sunt parţial distruse, fiind recondiţionate mult după, la iniţiativa episcopiei româno-catolice. Recondiţionarea acestora este făcută cu sprijinul lui Ioan de Hunedoara, regii maghiari Vladislav şi Ludovic al II-lea şi generalul de origine austriaca Giovanni Batista Castaldo.
Cetatea, construită în perioada anilor 1714-1738, la initiaţiva împăratului Carol VI de Habsburg, pe aceaşi locaţie cu castrul roman Apulum şi Cetatea Medievala Balgrad (sec. XVI-XVII), este considerată cea mai reprezentativă fortificaţie bastionara de tip Vauban din România, şi poate chiar din sud-estul Europei.Fort în forma de stea, cetatea are şapte bastioane şi ziduri groase (3 m la baza şi 1,2 m la vârf) din cărămidă, piatra de carieră sau din ruinele cetăţii romane. Zidurile sunt sprijinite de contraforturi şi întreaga cetate este înconjurată de şanţuri de apărare.

Accesul în cetate era asigurat de şase porţi triumfale în stil baroc, unice în arhitectura militară europeană, împodobite cu basoreliefuri reprezentând figuri şi scene mitologice realizate de Johann Konig. Din cele şase porti, se mai păstrează în forma iniţiala doar porţile I, III si IV, iar din poarta II, se mai păstrează doar stâlpii laterali.

Turiştii pot parcurge în interiorul cetăţii „Traseul celor trei fortificatii”, având astfel ocazia de a fi martorii istoriei celor trei cetăţi construite de-alungul a două milenii.
Puncte de atracţie la Cetatea Alba Carolina:
• Caponiera - o găsim sub formă de galerie acoperită. Pe vremea când cetatea avea scop militar, caponiera era folosită pentru a proteja soldaţii de atacuri. Acum, caponiera adăposteşte camera de gardă a corpului de artilerie şi o expoziţie cu imagini ce surprind restaurarea porţilor.
• Platforma de artilerie – printre principalele atracţii din Traseul celor Trei Fortificaţii. Aici se găsesc trei tunuri care încă se află în stare de funcţionare. De aici, sâmbătă de sâmbătă la ora 12.10 se aude o salvă de onor în cinstea drapelului Alba.
• Temniţa – în interiorul cetăţii, temniţa o găsim pe flancul de S-E a bastionului de Savoia. Deoarece starea în care aceasta se prezenta la începutul perioadei în care cetatea a fost deschisă publicului era deplorabilă, aceasta a suferit o serie de lucrări de consolidare şi amenajare. Temniţa este un punct turistic important de pe Traseu Eroii Neamului.
• Celula lui Horea – parte a traseului Eroii Neamului Românesc, poarta III.
• Bastionul Saşilor – pe partea se S-E a cetăţii găsim Bastionul Saşilor, parte a Traseului Celor trei Fortificaţii. Bastionul a fost construit în timpul domniei principelui Transilvaniei Gabriel Bethelm.
Proiectarea şi construirea cetăţii a determinat şi modificarea tramei stradale, astfel s-au construit cele şase porţi, trei spre oraş şi alte trei spre câmpul de instrucţie din vest.
Cetatea este impresionantă atât prin elementele decorative, cât si prin frumuseţea celor şase porti ale fortificaţiei, care sunt unice în toata arhitectura militara europeana. Din cele şase porţi s-au mai păstrat până în zilele noastre doar trei în forma inţială, Poarta I, III si IV, iar din poarta II se mai păstrează doar stâlpii laterali.
Cetatea Alba Carolina este o locaţie unică în Europa din toate punctele de vedere. În primul rând, s-au aşezat aici trei structuri militare, castrul roman,–după cucerirea Daciei, apoi pe aliniamentul castrului roman a fost construită cetatea medievală, iar apoi, la începutul secolului XVIII au venit austriecii, cu marea cetate de tip Vauban – Alba Carolina, care a înglobat cele două structuri anterioare. Până nu demult uitate şi îngropate, clădirile medievale şi austriece au fost preluate de armata română.
Impresionant aici este grija cu care s-a făcut restaurarea, curăţenia de acolo şi mai ales buna organizare a traseului. Ca să nu mai vorbim de atmosfera romantică şi plină de mister a unor pajisti verzi, trepte de lemn, ziduri vechi, loc amenajat pentru echitaţie şi altele.

Florentina Pirlog