Copilul este indiferent şi dezinteresat de persoanele şi obiectele care îl înconjoară. Are o nevoie imperioasă de stabilitate în mediul său de viaţă, acesta obişnuind să verifice frecvent permanenţa lucrurilor materiale, într-un mod mai mult sau mai puţin ritualizat.

Stranietatea gesturilor sale repetate fără încetare, precum mişcarea degetelor în faţa ochilor, mersul mecanic în vârful degetelor, excesive întoarceri la stânga împrejur, balansarea ritmica înainte şi înapoi, etc., îi uimeşte pe adulţi. Copilul autist, fie nu posedă nici un limbaj, fie emite un jargon care are melodia limbajului, dar fără semnificaţie, fie, în sfârşit, posedă un limbaj cu o oarecare valoare comunicativă, marcat de repetarea în ecou a cuvintelor sau frazelor pronunţate de semeni(ecolalie), de incapacitatea de a utiliza pronume personale (”tu” în loc de “eu”), de cuvinte deformate sau invenţie de neologisme. Memoria acestor copii este remarcabilă iar inteligenţa lor prezintă mari variaţii, de la eşec la success.

Cauzele autismului infantil rămân încă o enigma. Se crede că problema copilului autist derivă dintr-o deficienţă de dezvoltare a motivaţiei şi de auto-percepţie conform vârstei sale, precum şi dintr-o deteriorare a perceperii altei persoane ca fiinţă individuală şi unică.

În ciuda deficienţelor şi indiferenţei pe care o afişează, multe dintre cele care se petrec în jurul copilului sunt receptate şi însuşite de acesta. Astfel că, pot apărea spontan verbalizări fără sens pentru cei din jur, în momentul prezent, dar care exprimă situaţii sau evenimente petrecute cu multă vreme în urmă şi pe care, la timpul lor, copilul autist a lăsat impresia că nici nu le-a sesizat.
Paradoxal, el nu poate fi capabil să numere până la zece, în schimb poate efectua operaţii de înmulţire sau de împărţire. Sau manifestă dificultăţi în învăţarea literelor, dar are o oarecare uşurinţă în învăţarea cifrelor. Acestea se explică prin discontinuitatea existentă în procesul de dezvoltare şi învăţare.
Percepţia este afectată, astfel că, se poate să nu reacţioneze la un zgomot puternic, dar poate reacţiona violent la ruperea unei hârtii sau la căderea unui creion. De asemenea, chiar dacă sunt detaşaţi de fiintele umane, aceştia se ataşează de unele obiecte, de care nu se mai despart nici când se culcă, precum nasturi, cioburi, cârpe etc.
Copilul autist manifestă comportamente bizare ca cele de automutilare sau de autodistrugere, şi de autostimulare. Mişcarea unor parţi ale corpului până la epuizare, lovirea cu capul de perete sau de diferite obiecte, legănarea înainte şi înapoi, frecarea cu mâna a lobuilui urechii, zgârierea cu unghia a căruciorului, lovirea coapsei cu dosul palmei, plesnitul din limba, emiterea unui sunet neîncetat, învârtirea unui obiect în faţa ochilor şi privirea neîncetată a mâinilor, sunt doar câteva exemple concludente.

Probleme mari apar la copilul autist în privinţa somnului şi alimentării. Fiind hipercactiv şi distrat, acesta doarme puţin şi prost. El poate refuza să manânce sau mănâncă într-un mod bizar, de expemplu din farfuria căţelului.
Nu simte nevoia să fie mângâiat, sărutat, lăudat, nu plânge dacă se loveşte, nu-şi exteriorizează dorinţele. În unele cazuri, este indiferent faţă de mama, iar în altele este dependent patologic de aceasta, nedespărţindu-se nici măcar o clipă, dar cu care nu comunică în nici un fel.

Autismul infantil trebuie abordat în raport cu mediul familial al copilului. Măsura în care copilul autist va reuşi să se integreze în societate ca persoană adultă nu depinde de inteligenţa sau de aptitudinile sale şi nici măcar de posibilităţile sale de comunicare, ci de mediul în care se formează şi creşte. Cu cât acest mediu este mai pozitiv, armonios, tolerant, plin de înţelegere şi căldură, cu atât şansele de integrare a acestui copil sunt mai mari.

Ioana-Corina MARCU, consilier psihologic experienţialist sub supervizare – formare în evaluarea şi consilierea experienţialistă a copilului, adultului, cuplului şi familiei ioanacorinamarcu.wordpress.com