|
Sarcina este o stare fiziologica care implica particularitati farmacologice de mare insemnatate, evidentiate la nivelul embrionului, fatului, mamei sau care pot afecta nasterea. Prima conditie ca un medicament sa actioneze direct asupra embrionului si fatului este traversarea placentei.
|
Permeabilitatea barierei placentare creste pe masura progresiei sarcinii, grosimea stratului care separa mama de copil scazand de peste 10 ori la farsitul sarcinii, in comparatie cu perioada de inceput. Majoritatea medicamentelor fiind lipofile si avand greutatea moleculara relativ mica (sub 1000) sunt capabile sa traverseze placenta prin difuziune. Concentratia in sangele matern si in tesuturile fetale se echilibreaza obisnuit in aproximativ o ora. Substantele bazice cu pH foarte mare si cele acide cu pH foarte mic (care disociaza mult la pH-ul fiziologic), ca si moleculele polare de regula trec putin sau nu trec prin placenta. Legarea in proportie mare de proteinele din sangele mamei poate fi un alt factor limitant.
Organismul mamei asigura, de regula, toate cele necesare pentru embrion si fat. Dispozitivele de protectie sunt atat de bine organizate incat, de multe ori, dezvoltarea intrauterina nu sufera, chiar daca mama este bolnava. Substantele medicamentoase pot interfera cu dezvoltarea intrauterina, determinand reactii adverse, care afecteaza fatul direct si evident (de exemplu tahicardie, deprimarea respiratiei, moarte fetala, defecte de dezvoltare vizibile la nastere) sau, in mod mai subtil, producand defecte care apar mai tarziu in timpul vietii.
Medicamentele administrate la femeia insarcinata pot actiona toxic asupra embrionului, fatului sau nou-nascutului. Unele au proprietati dismorfogene, adica sunt capabile, in anumite conditii, sa provoace defecte morfologice congenitale. Alte medicamente exercita asupra fatului actiuni toxice asemanatoare celor produse la adult, care dauneaza vietii intrauterine sau se manifesta ca reactii adverse la nou-nascut.
Malformatiile congenitale, minore si majore, au o frecventa probabila de 2-5% (statistici internationale), proportie ingrijoratoare in coditiile scaderii considerabile a mortalitatii infantile, care caracterizeaza civilizatia moderna. Exista agenti dismorfogeni multipli – fizice (razele X), biologici (viroze, endotoxine) si chimici (toxice industriale si agricole, medicamente).
|